TEATRU GERMAN CONTEMPORAN
Piese traduse în limba română | Tankred Dorst
Herr Paul, însă, tergiversează cu încăpățânare semnarea contractului. Din când în când, face niște aluzii cețoase la bunicul lui Helm, fostul proprietar al fabricii. Între timp, domnișoara Luise pleacă la operă, fiindcă are o invitație de la fosta ei croitoreasă al cărei ginere lucrează acolo. Între timp, discuțiile dintre Helm și domnul Schwarzbeck, care și-a făcut și el apariția, continuă, iar răbdarea ce părea să nu aibă margini a lui Helm ajunge la capăt. În acel moment, domnul Paul spune că cei care mai trăiesc, deranjează și iese, cu intenția declarată de a-și petrece noaptea în sala de așteptare a gării. De fapt, însă, rămâne într-un ungher ascuns al imobilului. În momentul în care se „întoarce” totuși acasă, Helm îl somează să semneze. Iar domnul Paul semnează. Dar, în clipa următoare, face contractul ferfeniță și-l înghite. Turbat de furie, Helm îl hăcuie pe bătrân cu o secure și aruncă bucățile într-o încăpere alăturată. Dar, după câteva minute, acesta apare din nou, viu și nevătămat. Helm leșină.
Premiera absolută a avut loc în februarie 1994, la Deutsches Schauspiel, Hamburg, în regia lui Jossi Wieler.
În România, piesa a avut aproape o dublă premieră. În 2009, a ieșit mai întâi montarea lui Radu Afrim, la Teatrul Tineretului Piatra Neamț și, la foarte scurt timp, și spectacolul montat de Mariana Cămărășan, la Teatrul Maria Filotti, Brăila.
office@liviastoiaagency.ro
Pentru drepturile asupra versiunii românești: Victor Scoradeț
vicmarsco@yahoo.de
LUISE | Uite că-s gata! |
HELM | Bună seara. |
LUISE | Dar dumneavoastră de unde aţi apărut, aşa, din senin? |
HELM | Mai întâi am sunat de câteva ori. |
LUISE | Ai auzit tu ceva, Paul? |
PAUL | Dar soneria e stricată. |
LUISE | Vai, ce ruşine! |
HELM | Aşa că am intrat pur şi simplu şi am urcat... |
PAUL | Oricum nu ne vizitează nimeni. |
LUISE | Cine să mai vină în vizită la noi! |
HELM | Doar v-am scris scrisoarea aia. |
LUISE | Ce râs simpatic aveţi. Şi sunteţi încă atât de tânăr. |
HELM | Da. Dar la ce v-aţi fi aşteptat? |
LUISE | Paul, ia vezi tu dacă-mi stă bine broşa? |
HELM | V-am scris o scrisoare, doar aţi primit-o! |
LUISE | şi-a pus şi o capă de blană uzată Ah, ce păcat că tocmai în seara asta trebuie să mă duc la operă! Am primit un bilet de favoare. De la fosta noastră croitoreasă. Ginerele ei lucrează la operă. Pentru mine e întotdeauna un eveniment deosebit, cred că vă puteţi închipui! Aşa că, din păcate, acum nu pot să mă ocup de dumneavoastră. |
HELM | Nici nu trebuie. Nu stau decât un minut. Către Paul Unde aţi pus scrisoarea mea? Nu vreau decât semnătura dumneavoastră, şi am şi plecat. |
PAUL | Da-da. |
LUISE | Ce fel de scrisoare, Paul? |
Paul face un semn obosit de lehamite cu mâna. | |
LUISE | Ah, ştiţi, Paul nici nu mai deschide scrisoarile! De luni de zile nu le mai deschide. – Eu, da! Şi Paul râde de mine de fiecare dată. Îmi spune că tot mai aştept norocul cel mare. Chicoteşte Şi când colo, eu chiar îl aştept. |
HELM | Adică pur şi simplu aruncă corespondenţa? |
PAUL | Nu arunc niciodată corespondenţa! |
LUISE | îl ameninţă ştrengăreşte Paul, Paul! |
PAUL | Nu merită. – Mai bine o laşi să zacă pur şi simplu. Mai vine câte ceva, le laşi şi pe-alea să zacă. Se adună ceva, se face o mică grămadă, apoi grămada se face mai mare. Şi atunci te trezeşti cu teancul că dintr-o dată alunecă. Cauţi ceva pe masă, atingi teancul şi ele cad. Calci pe ele când te duci încolo, încoace. Pe urmă vine cineva şi împinge hârtiile la o parte, aşează ceva peste ele şi nici nu-ţi dai seama când au dispărut. |
LUISE | Vedeţi! |
HELM | Dar în cazul aceste trebuie într-adevăr să vă rog – |
LUISE | Paul, ia vezi dac-o găseşti, fă-i plăcerea asta! |
HELM | E o chestiune de termen. Din cauza clădirii. Eu sunt moştenitorul. Toate astea vi le-am scris deja. |
PAUL | Mdaa. |
LUISE | Atunci mai bine nu mă amestec. Dacă e vorba de afaceri, de astea se ocupă întotdeauna fratele meu! – Vai, dar acum chiar trebuie să plec! – Sper să vă reuşească toate lucrurile măreţe pe care vi le-aţi propus, v-o doresc din suflet. Pleacă, strigă înapoi. În oala albastră mai ai nişte tăiţei. Vezi, nu-i înghiţi iarăşi reci şi pe nemestecate! |
(...) | |
PAUL | Am halit-o! Mestecă şi rânjeşte. |
Helm n-a băgat de seamă că Paul şi-a îndesat contractul în gură. Descumpănit, se uită la el cum mestecă şi înghite. | |
HELM | Acordul dumneavoastră... |
PAUL | Mi l-am încorporat. Rânjeşte la Helm. |
Lilo l-a urmărit pe Paul, izbucneşte într-un râs nestăpânit. | |
HELM | tremură de mânie, cu voce schimbată Ridică-te! Ridică-te de pe scaunul meu! |
PAUL | Ai moştenit cumva şi scaunul? Păcat că şed pe el şi mă simt bine. Şi chiar îmi dă curul pe dinafară. |
HELM | Ridică-te! |
PAUL | Stai puţin, cred că mi s-a lipit de carne. Stai puţin – nuu, nu cred că vreau. |
HELM | Ridică-te! |
PAUL | Asta e o chestiune de voinţă, dacă vreau sau nu, dacă deplasez o sută douăzeci de kile dintr-un loc într-altul sau nu. |
HELM | Dacă nu reuşesc să te scot întreg, atunci o să te scot în bucăţi. |
PAUL | De ce nu începi odată! |
HELM | Fiecare kilogram în parte. |
PAUL | Dar trebuie să iei un cuţit. Sau o forafecă pentru orătănii. |
LILO | Uite cuţitul. |
PAUL | Şi să împungi şi să hăcuieşti! |
HELM | îndreaptă într-adevăr cuţitul spre Paul. Fantoşă nenorocită! Stârv putrezit – fantoşă împăiată! |
Paul face somnoros un semn de lehamite. | |
HELM | Dacă bag cuţitul aici, nici măcar nu curge sânge. |
LILO | Da, hai, dă-i drumul, încearcă odată! |
PAUL | Acum nu ştie de unde să-nceapă. |
LILO | lui Paul Şi nici măcar nu te aperi! |
PAUL | Nu, nu mă apăr, nici măcar un braţ nu ridic, nici măcar degetul mic nu-l ridic în semn de ameninţare! |
LILO | Nu trebuie să acceptaţi asta. |
PAUL | Acum îşi dă ochii peste cap şi se uită în lăuntrul lui şi nu mai ştie ce să gândească în capul ăla al lui. Îi aruncă un papuc din picior. Poftim, ai deja un picior! Helm dă un şut papucului. |
PAUL | Oo, dar văd că piciorul meu e încă la locul lui, e drept că se cam clatină. |
HELM | Te fac... te fac zob! |
PAUL | Frumos spus, frumoasă expresie. – Uite-l că transpiră. Către Lilo Uită-te la el, mireasă verde a speranţei! Ăsta nu face absolut nimic, nici măcar nu se urneşte din loc. Iar sudoarea îi şiroieşte peste obraji şi i se scurge în gură. Uite-l că-nghite. Dă-i un prosop! |
HELM | Am s-o fac, am s-o fac... |
PAUL | Adu-i un prosop, şterge-i fruntea, nici nu mai vede de atâta transpiraţie. |
Helm face o mişcare neajutorat agresivă. Lilo râde. | |
HELM | Nu râde! |
LILO | Dacă te mişti în gol. |
PAUL | îi aruncă şi celălalt papuc Harşti! |
HELM | Bă boschetarule, bă parazitule, băi hoit împuţit, te tranşez, bă, îţi rup oasele, te fac ferfeniţă, te fac bucăţi, bă, s-a zis, s-a zis cu tine! Se repede asupra lui Paul, în furia lui oarbă răstoarnă scaunul, îl tranşează pe Paul cu o secure, îi aruncă braţele, picioarele, capul în camera întunecată de alături. |
Tankred Dorst
Tankred Dorst (1925-2017) a fost unul dintre cei mai însemnați dramaturgi de limbă germană din ultima jumătate de secol. A scris zeci de piese de teatru, traduse în zeci de limbi și jucate pe toate continentele, a scris piese radiofonice, scenarii de filme, texte pentru teatrul de marionete, piese pentru copii, librete, scenarii, proză. Opt dintre piesele sale au fost ecranizate. De-a lungul amplei și activei sale prezențe pe scena literară germană și internațională, a primit zeci de premii și distincții, printre care și Marele Premiu al Academiei Bavareze de Belle Arte (1983), Prix L´age d´or al Institutului Regal de Film al Belgiei (1984), Carl Shaeffer Playwright´s Award New York (1987), Mülheimer Dramatikerpreis (1989), Premiul Georg Büchner al Academie Germane pentru Limbă și Literatură (1990), Premiul Max Frisch (1998), Premiul European pentru Literatură la Strasbourg (2008).