TEATRU GERMAN CONTEMPORAN
Piese traduse în limba română | Fritz Kater
Acțiunea piesei, dialogată în partea a doua, este concentrată pe o gașcă de tineri de liceu afundați în micile libertăți generate de privarea de libertate. ralf și peter sunt doi băieți crescuți de o mamă singură, pentru că tatăl lor a fugit în Australia când ei erau mici. Pe lângă colegii de școală, în peisaj mai apar: diriginta, soțul ei (un personaj tulburat, victimă a unor brutale intervenții din partea Stasi), profesorul de sport și unchiul breuer, care, la un moment dat, eliberat din pușcărie, va lua locul tatălui dispărut. Toți aceștia creează atmosfera unei Germanii socialiste, observată din două perspective – a tinerilor în plină formare și a adulților striviți deja de formarea comunistă. Adolescenții au în ei suflu, curaj și frondă. Părinții sunt paralizați de frici și restricții. Copiii speră, conștient sau inconștient. Cei mari s-au acoperit de blazare. Schimbarea radicală pe care o aduce căderea comunismului răstoarnă normele de viață și reformatează societatea. Dar singurele lucruri care contează, indiferent de regimul politic, respectiv: dragostea și moartea, rămân imuabile și marchează o viață de om la fel de implacabil, cu același mix de fericire și suferință.
În prolog este vorba despre dragostea prepuberală – fulminantă, carnală, răvășitoare. În epilog, se povestește despre dragostea la maturitate, cea care ucide, care mutilează, care nu trece niciodată. Între acestea două – mostre din traseele biografice a două generații de sacrificiu.
Remarcabile sunt și didascaliile, adevărate mici poeme imposibile. Bazate pe un concret scenografico-regizoral de un haz nebun, aceste indicații de autor conțin o sensibilitate și un rafinament care le fac, cumva, indispensabile. Aproape că nu îți poți imagina, la lectură, spectacolul fără ca ele să fie rostite (sau/și făcute) pe scenă. Frizând absurdul, didascaliile excentrice ale lui Kater concentrează, de fapt, esența scenelor. Ne aflăm într-o lume extrem de sumbră. Dar umorul irezistibil cu care este tratată această lume (mai puțin în epilog), absolvă piesa de patetism, de sentimentalisme epidermice și îmbracă întreaga poveste într-un dramatism cutremurător, prin împletirea organică a contrariilor.“ (Victor Scoradeț)
Premiera absolută a avut loc pe 19.09.2002, la Thalia Theater, Hamburg, în regia autorului, Armin Petras.
Premiera românească a fost produsă de Teatrul Național Radu Stanca Sibiu, în 27 ianuarie 2006, în regia lui Radu-Alexandru Nica.
Alte Jakobstr. 85/86 Aufgang 7
10179 Berlin
Tel: +49 30 4431-8888
Fax: + 49 30 4431-8877
verlag@henschel-schauspiel.de
Drepturile pentru versiunea românească: Victor Scoradeț
vicmarsco@yahoo.de
(…)
acasă
ralf gol în baie la telefon
ralf
cum să nu mă bucur de-abia aştept las că vezi tu grăbeşte-te iubi peter ia telefonul te rog
în timp ce iese din vană atinge soba şi se arde la fund
aaaaaauuuuuuu
o lebădă străpunsă căzu din cer
unchiul breuer
stai că mai avem frişcă-n frigider ţi-o punem pe arsură
ralf
la naiba chiar acum trebuia să se întâmple
unchiul breuer venise cu tot felul de şmecherii din închisoare peter nu l-ar fi acceptat niciodată ca tată însă ca unchiul breuer da
peter
o să te poţi mişca când îţi vine iubita
ralf
las că pentru ce avem noi de gând ajunge gata voi valea când terminăm deschid fereastra de la bucătărie
unchiul breuer
baftă bătrâne
unchiul breuer a spus în faţa uşii:
frate-tu mă costă o grămadă de bani credeam că o să fie mai uşor cu admiterea lui şi ne scoate şi afară pe frigul ăsta măcar arată bine gagică-sa
peter
o s-o vedem când vine
vine adriana
tu unde crezi că mergi
adriana
pe tine ce te doare la voi
peter
nu te duce
(...)
sună la uşă
jolanta
lasă-mă să deschid
milan
lasă că mă duc eu
jolanta
animal tâmpit ce eşti tu stai aici
jolanta îi arde cu un fund de lemn sau un jukebox una peste cap
milan
nu poţi să mă încui
jolanta
gura
jolanta încuie uşa de la camera de lucru lacrimile lui milan cad pe globul pământesc acolo unde stă scris URSS
milan
oricum sunt mai puternic decât tine
mama intră pe uşă e îmbrăcată ca la nunta de argint în culoarea lămâii mama
scuzaţi deranjul vin din cauza lui peter
jolanta
da poftiţi înăuntru haideţi să discutăm în bucătărie bărbatul meu nu se simte bine
milan
da poftiţi vă rog mă simt mai bine acum
jolanta
du-te te rog de aici
milan
nu mă mai împinge te rog şi nu mă mai încuia te rog te rog nu mă mai încuia hai că nu mai fac
lacrimi pe URSS totuşi o cincime din glob
te rog nu încuia te rog nu fă asta
mama
dacă doriţi vin altădată
jolanta
nu rămâneţi rămâneţi
mama
ce are bărbatul dumneavoastră
jolanta
nimic deosebit
coridorul e strâmt şi devine din ce în ce mai strâmt
(…)
poţi să-mi dai 45-ul tău îmi trebuie numai un glonte a scos tabletele din buzunar
şi le-a aruncat în wc
a urmărit-o şi a găsit-o într-un bar stând cu un tip s-a aşezat lângă ei
nu s-a uitat la el dar râdea a aşteptat dimineaţă s-au dus împreună acasă şi s-au pus în pat ea zise
nu mai simt nimic a fost o greşeală iubesc un bărbat pe care nu-l cunoşti şi care nu mă iubeşte şi asta de câţiva ani bărbatul din bar era prietenul lui regret acum ar fi mai bine să pleci am încercat să ascund acest lucru dar nu pot să-l uit e mereu în mine
el zise ok dacă vrei şi eu pot să trăiesc cu tine fără să mă iubeşti sau putem să mai facem o dată dragoste
ea zise nu nu cred dar încearcă să mă suni ştiu că nu sunt normală dar nici tu nu eşti dacă mă iubeşti ai să înţelegi ar fi putut să meargă între noi am avut momente frumoase
tu eşti numai o umbră ai nevoie de cineva pentru care să trăieşti ai nevoie de lumină ca să insemni ceva dar trebuie să înveţi să trăieşti şi pe întuneric când a plecat a luat cu el ceva un walkman sau o casetă video o viaţă nici o armă secretă
pe stradă treceau pe lângă el copii de grădiniţă şi o educatoare cântau cântece pe care nu le ştia
planeta se stinsese
Textul este structurat în 25 de scene, la începutul fiecăreia precizându-se locul și mometul acțiunii. Între timp, copiii devin adulti, Sonja are, la rândul ei un copil, Mirco urmează o carieră de cameraman, sau de DOP, sau, poate are doar un hobby și filmează compulsiv tot ce se petrece în jurul său. Johnny dispare din peisaj, iar Ernst, tatăl, sfărșește la închisoare. Nu ni se spune de ce. Dar textul abundă în elipse pe care cititorul / regizorul este invitat să le umple. O sugestie a motivului pentru care Ernst ajunge în detenție, în 1992, te poate duce cu gândul la faptul că fusese agent Stasi în fosta RDG. Caz în care avem de-a face cu povestea unui tată de familie care fuge dintr-o realitate neagră într-o lume liberă, unde exact libertatea este ceea ce i se va lua, imediat după căderea Zidului.
Cu alte cuvinte – noi suntem depozitarii fiecărei secunde pe care am trăit-o/înregistrat-o, de la naștere și până la ultima suflre. CUM montăm acest „material” – ține de realitatea subiectivă a fiecăruia. Ce păstrăm și ce cade la montaj, este dictat numai și numai de filtrul existențial al fiecărei persoane în parte. Mai simplu spus – suntem regizorii, cameramanii și editorii propriei vieți. Noi alegem cum vrem s-arate filmul în care jucăm. Și tot noi alegem câtă realitate și câtă ficțiune păstrăm în produsul finit.“ (Victor Scoradeț)
Premiera germană a avut loc la Thalia Theater, Hamburg, în 2003, în regia lui Armin Petras.
Premiera românească a avut loc în 2012, la Teatrul Bacovia din Bacău, în regia lui Horia Suru.
Alte Jakobstr. 85/86 Aufgang 7
10179 Berlin
Tel: +49 30 4431-8888
Fax: + 49 30 4431-8877
verlag@henschel-schauspiel.de
Drepturile asupra versiunii românești îi aparțin traducătorului Victor Scoradeț
vicmarsco@yahoo.de
31 decembrie 1981
sare
mirco
sonja are 15 ani şi vrea să serbeze în sfârşit de capul ei
revelionul şi-a dat întâlnire cu prietenii ei pe teufelsberg
mama îi dă tot ce-i trebuie un termos o pereche de chiloţi-ciorapi de lână trei rachete douăzeci de mărci
şi două prezervative
sonja
cu astea ce-i
mama
ia-le şi taci
mirco
la 10 sonja e deja înapoi
mama
ce-i cu tine aici
sonja
mi-e frig toţi au plecat acasă şi lor le-a fost frig
mama
şi prezervativele
sonja
poftim
mama
vrei crap
sonja
batoane cu sare
8
31 decembrie 1969, ora 16 şi 15
john
eu n-am vrut să-i iau lui femeia dar în fond gura ei a fost aia care a căutat-o
pe-a mea
ernst
trebuie să fie ceva liber
paula
la nevoie mă cari în spinare înăuntru şi pe urmă eu am să leşin
la recepţie
john în chip de hotelier
sorry the last room i gave to the people you see walking there
ernst
soţia mea e complet extenuată ne-am sculat foarte devreme copiii aşteaptă
afară-n taxi sunteţi ultima noastră speranţă
john
oh well i’m not hitler you can have the first aid room and tomorrow we see a new world
with new options
ernst
ce pot să fac se pare că nu avem de ales
paula
ei păi atunci
ernst
poftim mulţumesc pentru dumneavoastră
john
oh wait a minute
john dă un telefon
john
i have a suite for you and your wife
two businessmen from vietnam went out
they can’t sleep so far away from earth
in the 24. floor
ernst
sunteţi foarte amabil
nu doriţi o ţigară
john
thanks two minutes before i smoked
9
31 decembrie 1969, ora 18,45
la cină
mirco
radiu turku dă tangouri finlandeze
există numai trei cuvinte care sunt identice în finlandeză şi în maghiară
unul dintre ele e zahăr
zahăr în proporţie de 95 % carbon
de carbonat de carbon au nevoie olimpicii finlandezi
se antrenează aici pentru münchen 72
oamenii schiurilor
în 36 trei finlandezi au câştigat la 10.000 de metri
asta se poate vedea foarte bine în cel de-al doilea film olimipc cu riefenstahl cel trecut cu vederea
mama e obosită
o să i-o ia-n gură chelenrului şi o să scuipe totul în vaza de cristal
şi mai târziu la Berlin vaza a explodat până la urmă – o puşcă cu aer comprimat
şi papa e obosit
el are conştiinţa încărcată şi un început de ciroză
e cercetător arme bio arme bio
Armin Petras / Fritz Kater
Născut în 1964 în RFG, Armin Petras / Fritz Kater, s-a stabilit cinci ani mai târziu împreună cu părinții în RDG. Între 1985-1987 a studiat regia la Facultatea de teatru Ernst Busch din Berlinul de Est. În 1988, el s-a mutat în Berlinul de Vest. A fost mai întâi asistent de regie la Frankfurter TAT (Theater am Turm) și la Münchner Kammerspiele, apoi a început să regizeze la mai multe teatre, inclusiv la Volksbühne Berlin. A devenit celebru de îndată ce a-nceput să-și monteze propriile piese la Deutsches Theater Berlin, la Thalia Theater Hamburg ș. a. De altfel, Theater heute l-a și ales doi doi ani l-a rând (2003 și 2004) autorul anului pentru piesele vremea să iubești vremea să mori și we are camera / Jasonmaterial. Ca regizor, el își folosește numele ArminPetras, ca dramaturg, pseodonimul Fritz Kater. A scris peste 20 de piese de teatru, a fost distins, printre altele, cu premiul pentru cel mai bun dramaturg la Festivalul de la Mülheim an der Ruhr, cu Leipziger Theaterpreis, cu Premiul Lessing și cu Premiul Else Lasker-Schüler pentru dramaturgie.