Asociația catolică a calfelor "Kolping" din București - din 1859 încoace

La începutul anului 1859 a fost înființată la București o asociație catolică de calfe, afiliată asociației Kolping din Germania. Inițiatorul a fost Augustin Walter, membru al asociației de calfe din Köln începând cu anul 1854, acolo unde activa preotul catolic Adolph Kolping (1813-1865), fondatorul asociației de calfe, adică al Asociației Kolping de astăzi. Prin mijlocirea episcopului Anton Gruscha (1820-1911), ulterior arhiepiscop și cardinal, preot apropiat filialei Asociației Calfelor din Viena și de Adolph Kolping, asociația din București a fost sprijinită și de Arhiepiscopia din București. Secretarul episcopal de la București, Dr. Franz Joseph Richter, s-a implicat direct în înființarea acesteia și i-a amenajat un sediu într-o proprietate a arhiepiscopiei din București, aflată pe Calea Călărașilor.

Acest sprijin nu a fost deloc întâmplător, așa cum reiese din statutul asociației, datat la 23 ianuarie 1859, redactat în limba germană. Statutele, care se află acum în arhivele Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, conțin instrucțiuni cu privire la buna ("ireproșabila") conduită de viață a membrilor asociației; la asigurarea socială a acestora, în special în caz de boală și incapacitate de muncă, precum și la educația și formarea membrilor asociației. Instrucțiunea religioasă avea o importanță deosebită, ceea ce se datora legăturii structurale strânse cu ierarhia bisericii catolice - președintele unei asociații de calfe trebuia să fie întotdeauna un cleric catolic. În consecință, membrii asociației participau cu regularitate la slujbele din Biserica Bărăției din București. În același timp, activitățile asociației erau orientate spre nevoia și dorința membrilor de convivialitate, socializare și de a se relaxa.
 
Cu toate acestea, asociația din București a dăinuit doar pentru o perioadă scurtă de timp. Un "Wanderbüchlein für das Mitglied der katholischen Gesellenvereine" (“Ghid de călătorie pentru calfele catolice”) din anul 1869 o menționează încă o dată, dar în edițiile ulterioare aceasta nu mai apare. Rapida dispariție a asociației s-a datorat în parte pierderii sediului asociației din jurul anului 1863, dar și plecării, nedatate încă, a lui Augustin Walter, forța motrice de până atunci. În plus, ceilalți membri fondatori și membri simpli ai asociației, ca și Walter însuși, erau în principal imigranți din țări de limbă germană și au rămas în București doar temporar.
 
Situația a fost influențată și de faptul că, la acea vreme, România era o țară agricolă și până târziu în perioada interbelică un procent de 80% din populație lucra în agricultură; în plus, în țară și în capitală trăiau doar câțiva catolici. În consecință, obiectivele centrale ale asociațiilor de calfe, de coagulare a muncitorilor catolici și de atenuare a greutăților materiale apărute în decursul industrializării, au rămas în multe privințe fără rezultatul scontat. În consecință, nu se știe nimic despre înființarea altor asociații de meseriași catolici în alte părți ale României până în 1918.

Surse:
Arhivele Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București: Archivum vetus (inventar nr. 13), Societăți 1849-1896, Fila I: Statutele asociațiilor catolice din București.
Gabor, Iosif (2009): Asociația ucenicilor și calfelor catolice din București. În: Pro Memoria. Revistă de istorie ecleziastică, pp. 125-143.
Kolping, Adolph (1924): Der Gesellenverein und seine Aufgabe. ed. de Johannes Nattermann. Köln (Der katholische Gesellenverein, 1).
o.A. (1859): Raport de la Asociația de Calfelor din București. În: Rheinische Volksblätter 6/8 din 19.02.1859, p. 127.
Walter, Augustin (1858): Bericht von den Vorbereitungen des Aufbaus eines Gesellenvereins in Bukarest. În: Rheinische Volksblätter 5/47 din 20.11.1858, p. 749.
Walter, Augustin (1859): Bericht vom Gesellenverein Bukarest. În: Rheinische Volksblätter 6/15 din 09.04.1859, p. 238-239.
Wanderbüchlein für das Mitglied der katholischen Gesellenvereine, Münster 1869.

Autor: Dr. Martin Jung, Jena