Complexul Școlar Catolic „INSTITVTII S. MARIA“ din strada „Pitar Moș“
În 1852, sub domnia prințului Barbu Știrbey, episcopul catolic Angelo Parsi i-a cerut maicii superioare generale a "Institutului Sfânta Maria" din München (Nymphenburg) să trimită câteva surori ale Congregației ca profesoare pentru școlile catolice de fete din București. În noiembrie 1852, primele 3 surori au sosit și și-au început activitatea la București, tot cu permisiunea autorităților școlare de stat din acea vreme. În mai 1853, alte 6 surori au sosit de la München pentru a întemeia internatul acestei școli. Toate profesoarele aveau calificare recunoscută în Bavaria.
Școlile au fost găzduite la început în parohia Bărătzia, precum și în reședința episcopală de pe Calea Călărași și mai târziu pe strada Mercur. În 1858, principele Alexandru Ghica a pus piatra de temelie a actualului complex de clădiri al școlii de pe strada Pitar Moș, unde, încă de la 1 octombrie 1859, erau cazate 38 de eleve. Numărul elevelor a crescut constant, iar în 1906 existau 200 de eleve în internat, precum și alte 300 de eleve "externe". La acel moment Institutul avea deja 4000 de absolvente. Limbile străine germană și franceză au rămas componente importante ale programei școlare încă de la început și până la naționalizarea din 1948. Limba română a fost predată după 1894 conform programelor de stat, precum și religia, gramatica, geografia și istoria în limba română.
Limba germană era predată timp de 6 ore pe săptămână în cele 4 clase primare precum și în cele 5 clase secundare, iar examenele de limbă străină erau susținute în cadrul școalii.
Dotările excelente, sălile de clasă separate pentru desen, muzică, fizică și personalul didactic complet calificat de autoritățile străine și de cele românești au făcut ca școlile congregației cunoscute și sub numele de “Domnișoarele Engleze" (astăzi Congregatio Jesu), să-și asigure un loc bine stabilit în societatea românească chiar și dincolo de mediul catolic germanofon.
Alte școli ale acestei congregații au fost deschise încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea la Turn-Severin, Craiova și la Brăila. Personalități precum sora Amalie d'Engel, Barbara Wurdinger și sora Cordelia Consolata Bachmayer, o cercetătoare cu doctorat în domeniul chimiei, au conturat imaginea școlii și au făcut ca mulți copii proveniți din mediul urban, unii dintre ei străini, să studieze la "surorile germane". Totul s-a sfârșit în august 1948, când noul guvern comunist a naționalizat toate școlile confesionale. 210 dintre surorile de origine etnică germană, dar și cele născute chiar în Germania, au plecat în exil și au ajuns la Roma, în casa-mamă a ordinului, în ianuarie 1949.
Clădirea a fost restituită ca parte a reparațiilor pentru expropriere și ulterior a fost cumpărată de Universitatea din București în anul 2021.
Izvoare:
Daniela Mare CJ, „O Școală la răscrucea istoriei: PITAR MOȘ 1856-1948“, 2016
Acest text a fost redactat în cadrul programului de internship al Institutului pentru Relații Culturale Externe (ifa) din Stuttgart, în colaborare cu Goethe-Institut București.
Autor: Daniel Banner