BAUHAUS ÎN UNIVERSITĂȚI
O MOȘTENIRE RĂSPÂNDITĂ PE TOT GLOBUL

Idealurile școlii Bauhaus nu au marcat doar arhitectura și designul din întreaga lume; ele au schimbat și principiile pedagogice. În locul în care a luat ființă, la Weimar, o universitate își ține cursurile în conformitate cu principiile directoare ale întemeietorilor mișcării. Alte institute inspirate de spiritul Bauhaus au fost, în schimb, nevoite să își închidă porțile.

De Wolfgang Mulke

În piațeta aflată între clădirile Universității Bauhaus de la Weimar, studenții se bucură de ultimele raze calde de soare tomnatic. Hagen Höllering ajunge la locul său de muncă. Arhitectul este cercetător științific la Institutul de Metodică a Reprezentării. Universitatea își mai ține și astăzi cursurile continuând tradiția Bauhaus, o școală de design care a redefinit principiile artei și arhitecturii în anii 1920. „Se cere în continuare o abordare cât mai de ansamblu și interdisciplinară a lumii care ne înconjoară, căutându-se reacții adecvate la creațiile din domeniul artelor, arhitecturii, urbanisticii și mass-media“, susține Höllering care a studiat la rândul său în cadrul instituției de la Weimar. Nu temele concrete propuse de prima generație Bauhaus au fost cele care au rezistat vremurilor, ci spiritul acestui grup. „Dezbaterea provocărilor curente este cea care trebuie să se afle în prim-plan“, spune omul de știință.

Acest lucru ar putea suna, la o primă lectură, ca un slogan generalist. Și totuși, există exemple concrete de transpunere în practică a acestei idei. Jens Richter vorbește entuziasmat despre colaborarea dintre compania sa, PolyCare, cu Universitatea Bauhaus. Fondatorii companiei din Turingia și-au dezvoltat cel mai important produs împreună cu specialiști din cadrul universității. Este vorba despre o casă ușor de construit din piatră realizată din nisip din deșert. Ceea ce, la o primă vedere, arată ca niște piese de Lego, este de fapt o inovație, întrucât acest material de construcții este considerat a fi inutilizabil.

„Astfel, putem contribui rapid la reconstrucție în zonele afectate de calamități sau să ameliorăm situația în cartierele foarte sărace“, explică Richter. Guvernul din Namibia intenționează să construiască 25.000 de adăposturi pentru săraci cu ajutorul acestui material. Inteligente din punct de vedere tehnic, funcționale estetic, ieftine și benefice social – casele din nisip deșertic l-ar fi entuziasmat și pe întemeietorul Bauhaus, arhitectul Walter Gropius.

CELE TREI PRINCIPII ALE ÎNVĂȚĂRII

Gropius, care a devenit directorul Bauhaus în primăvara anului 1919, a fost cel care a definit aceste principii. El a promovat limitarea la formele și culorile de bază, simplitatea prin pluralitate, utilizarea economică a spațiului, materialelor, timpului și banilor. Aceste principii sunt urmărite și astăzi în procesele de dezvoltare a celor mai multe produse, de la smartphone-uri și până la clădirile de birouri.

După ce întemeietorul Bauhaus, Walter Gropius, a fost nevoit să emigreze în SUA, el a contribuit la construcția MetLife Building, fosta clădire Pan Am din Manhattan, New York. | Foto: © picture alliance / Arcaid Cercetătorul Rainer Wick de la Universitatea din Wuppertal atribuie mișcării Bauhaus rolul de formator. „Întemeietorii Bauhaus au lansat impulsuri determinante“, susține istoricul și profesorul de artă, care s-a ocupat intens cu metodele educaționale ale Bauhaus. Această școală a conturat patru principii directoare. „Începe de la zero“ – adică o abordare neîntinată de balastul academic – este prima maximă, „learning by doing“, cea de-a doua, iar „trial and error“, a treia. În fine, cursanții au învățat să își dezvolte abilitățile și competențele contribuind direct la proiecte concrete. Separarea educației meșteșugărești de cea academică a fost eliminată, a explicat Wick cea de-a patra maximă. Important în acest sens este faptul că Bauhaus a pornit de la o imagine holistică a omului, care includea, în aceeași măsură, abilități cognitive, afective și motorice.

În cursul deceniilor, multe universități s-au revendicat de la principiile Bauhaus, dar nu toate au și supraviețuit. Fostul discipol Bauhaus Max Bill a întemeiat încă din anul 1953, împreună cu alți designeri și artiști, Universitatea de Design (HfG) de la Ulm, care a reușit să atragă studenți din întreaga lume, dar care a fost nevoită să își închidă porțile în 1968 din pricina problemelor financiare. În 1970, Universitatea de design de la Offenbach am Main a preluat părți consistente din conceptul pedagogic al HfG Ulm.

MOȘTENITORII DIN AMERICA DE NORD

Succesul răsunător al Bauhaus s-a bazat, în opinia lui Wick, mai ales pe profesorii de acolo: „Gropius a înțeles să adune în jurul său pe cei mai importanți artiști ai epocii respective.“ Iar când mulți maeștri și artiști de la Bauhaus au început să fie prigoniți de naziști, alegând calea exilului, principiile pedagogice ale Bauhaus au început să se răspândească pe tot cuprinsul lumii. Valul de emigrare a dus cu sine învățăturile în Suedia, America de Sud și mai ales în SUA. Gropius, care s-a retras din Bauhaus în anul 1928, a emigrat în 1934, inițial în Marea Britanie, apoi în SUA. Acolo a contribuit, alături de alți arhitecți, la construcția unor clădiri precum MetLife Building, cunoscută mai întâi sub numele de Pan Am Building, din cartierul Manhattan din New York. Unul dintre cei mai importanți fotografi și tipografi ai Bauhaus, de origine maghiară, László Moholy-Nagy, a părăsit Germania în același an, luând calea Americii de Nord. Ajuns la Chicago, el a devenit, în 1937, întemeietorul și directorul școlii postdoctorale New Bauhaus, care mai există și astăzi sub denumirea de Institute of Design, în cadrul Illinois Institute of Technology.

Un fost maestru Bauhaus de la Black Mountain College: Josef Albers, dreapta. | Foto: © State Archives of North Carolina Raleigh, NC Colectivul de artiști de la Black Mountain College a fost cel care a promovat în SUA cel mai mult moștenirea școlii de la Weimar. Artistul plastic Josef Albers s-a mutat, în 1933, de la Bauhaus, la colegiul din Carolina de Nord. Lui i-au urmat alți artiști, muzicieni și oameni de știință. Profesorii de la colegiu își puteau organiza orele fără a se ține de programe; în locul informațiilor, în centrul activității pedagogice se aflau metodele. Pe parcursul anilor 1940, școala a devenit una dintre cele mai importante universități interdisciplinare, care se dedica studiului artelor, dar și economiei și fizicii. Maeștri Bauhaus precum Gropius, muzicieni precum John Cage ori matematicieni precum Max Dehn au predat la Institut, și chiar Albert Einstein a funcționat aici ca profesor invitat. În 1957, școala a fost însă închisă, o parte din angajați fiind suspectați a fi comuniști - era în plin Război Rece -, iar finanțatorii s-au retras.