Familia Storck

Istoria familiei Storck începe pe pământ românesc cu Karl Storck, un sculptor german care s-a stabilit la București în 1849. Inițial a lucrat ca gravor și argintar pentru bijutierul Josef Resch. După aceea a devenit independent și a avut propriul atelier. Acesta era situat pe Podul Mogoșoaiei, astăzi Calea Victoriei, în centrul Bucureștiului. El a avut o bogată activitate, atât ca sculptor cât şi ca pedagog, fiind primul profesor de sculptură de la Şcoala de Arte Frumoase, fondată la Bucureşti de Theodor Aman.

Karl Storck a stabilit o tradiție în arta românească, atât ca profesor, cât și prin propria sa operă. Respectatul istoric de artă Tudor Vianu scria despre el: „Firea echilibrată a acestui bun german, susținută de influențele clasicismului (...) îl conduce la lucrări pline de echilibru și armonie, în care corectitudinea academică nu exclude puterea creativă".

Fiii săi Carol și Frederic au devenit și ei sculptori renumiți. Fiul cel mare, Carol, a lucrat în stilul tatălui său, fiind un artist și un meșter priceput. Preluase și atelierul tatălui său cât era încă în viață. Frederic Storck, fiul mai mic, a putut să se elibereze complet de această manieră a tatălui. A murit în 1942 la vârsta de 70 de ani și învățase inițial meșteșugul sculpturii de la tatăl său și de la fratele său mai mare.

Frederic Storck a creat și câteva sculpturi importante, dar mai puține la număr decât tatăl său. Punctele sale forte au fost portretele și lucrările de gen. Totul ține de relația sculptorului cu materialul, căci artistul știe ce poate face cu marmura sau cu lemnul. Cel mai potrivit exemplu în acest sens este Constantin Brâncuși, care parcă însuflețea materialul și automat îl personifica, deci, o relație aparte între sculptor și material. Frederic Storck avea să se fi comportat la fel, voia sa scoată tot ceea ce era mai bun din marmură.

Pictorița Cecilia Cuțescu-Storck s-a născut în anul 1897 în municipiul Câineni, Vâlcea, unde tatăl ei era funcționar la poștă. În cea de-a doua căsătorie, s-a căsătorit cu Frederic Storck,  în luna martie a anului 1909. Despre Cecilia Cuțescu-Storck se spune că nu a fost doar o artistă talentată, ci și o femeie capabilă și energică. Ea a introdus pictura murală de factură mai nouă în România. Avea o înclinație deosebită către pictura decorativă, specialitate pe care a și predat-o apoi la Școala de Arte Frumoase.

Unele dintre lucrările lui Frederic Storck includ portrete ale Regelui Carol I și ale soției sale Elisabeta, statuia „Adevărul” de pe Palatul de Justiție din București, monumentele funerare ale tatălui (bustul) și ale fratelui său din cimitirul evanghelic, precum și unul dintre uriașii din ansamblul „Grota uriașilor” (1906) din Parcul Carol I. Arhitectul Alexandru Clavel a proiectat vila de tip “Fachwerk” a lui Frederic și Cecilia Cuțescu-Storck în anul 1911.

Întreaga, fascinanta poveste a familiei germane Storck nu poate fi spusă doar în câteva rânduri. Au trecut două secole de când Karl Storck a ajuns la București cu barca sa, navigând pe Dunăre. Cele două generații ale familiei de artiști Storck sunt încă considerate unul dintre simbolurile artei din București.

Autor: Alin Costin Croitoru